Cu o medie de 16,8 puncte, 5 recuperari si 2,5 pase decisive pe meci, Vlad Moldoveanu a fost unul dintre liderii nationalei Romaniei in campania de calificare la EuroBasket 2011, Divizia B. Revenit pe pamant american cu telul precis de a intra in draftul NBA din vara viitoare, internationalul roman a acordat un interviu in exclusivitate site-ului Federatiei Romane de Baschet inaintea startului in ultimul sau sezon ca jucator in NCAA, la echipa American University. Totodata, fanii baschetbalistului Vlad Moldoveanu il pot sprijini sa intre in "constelatia stelelor" din Washington DC, din care de-a lungul timpului au facut parte legendarii Patrick Ewing, Allen Iverson, Alonzo Mourning si Dikembe Mutombo, acordandu-i un vot la urmatoarea adresa - http://dc.sbnation.com/maryland-terrapins/2010/10/14/1736301/ncaa-college-basketball-washington-dc-star-georgetown-maryland-austin-freeman
 
Ai revenit in SUA dupa mai multe luni petrecuta acasa. Cum a fost readaptarea?
Sincer, asteptam cu mare nerabdare sa ma intorc in Statele Unite. Avem o echipa foarte unita la American University si pe tot parcursul verii majoritatea baietilor au fost aici, in Washington. Ei pleaca acasa doar cate doua-trei saptamani. Aveam si eu varianta sa raman mai mult timp aici, dar am ales sa ma intorc acasa, sa imi vad familia, deoarece stiam ca vom avea un cantonament lung cu echipa nationala si n-o sa am timp sa stau pe acasa de la mijlocul lui iunie si pana ma intorceam aici.
Mai esti cu gandul la echipa nationala?
Din clipa in care am plecat din Belarus (n.n. – Romania a inregistrat o victorie istorica la Minsk, adjudecandu-si Victoria in ultima secunda de joc, gratie unei reusite de trei puncte “marca” Tudor Dumitrescu) m-am concentrat doar pe ceea ce am de facut aici pentru a indeplini obiectivele echipei American University, dar si pe ale mele.
Cum a fost perioada din preliminariile EuroBasket, avand in vedere faptul ca ai fost unul dintre jucatorii de baza iar nationala noastra a fost condusa in premiera de un antrenor american?
M-am simit foarte bine. Sunt in Statele Unite de 6 ani si jumatate si imi place stilul lor de joc, asa ca pentru mine tranzitia a fost mult mai usoara. E un stil de joc foarte diferit fata de cel european si cred ca asta a fost si cauza rezultatelor din amicale. Coach Neumann a stiut cum sa ne mobilizeze in partidele cheie si asta este tot ce conteaza. Desi cred ca daca eram putin mai atenti si ne urmaream adversarul mai mult, nu se intampla ce s-a intamplat la Timisoara (n.n. – Romania a cedat in fata Azerbaidjan) iar acum eram lideri in grupa.
Ati obtinut trei victorii din patru meciuri. Ce crezi ca s-a schimbat in cadrul echipei?
Cred ca toti baietii au venit cu alta mentalitate anul acesta si coach Neumann ne-a ajutat foarte mult la partea psihica, incurajandu-ne tot timpul. In alta ordine de idei ne saturasem sa pierdem in fiecare an si sa terminam pe locul trei sau patru, in grupa. Nu asta era valoarea noastra si cred ca asta am demonstrat-o pe teren acum doua luni, cand am castigat trei dintre cele patru meciuri oficiale.
Pentru vara viitoare ce pronosticuri dai?
Nu stiu ce se v-a intampla vara viitoare si mai e mult pana acolo. Nu imi place sa dau pronosticuri, dar noi vom pleca sigur cu gandul sa castigam patru meciuri la rand.
Revenind pe taram american. Ce planuri ai pentru urmatorul sezon, de altfel ultimul pentru tine in NCAA si la American University?
Cu echipa avem planuri foarte mari, vrem sa castigam Conferinta si speram sa castigam unul-doua meciuri in turneul NCAA, ceea ce ar insemna o apartitie in “Sweet 16”. Avem o echipa mult mai buna fata de sezonul trecut. Avem doi jucatori veniti de la alte colegii care ne pot ajuta foarte mult si care ma vor ajuta si pe mine si sper sa nu mai fiu dublat si chiar triplat anul acesta. Pentru mine personal sper sa am cel mai bun an din cariera. Este un an important pentru mine, deoarece la anul voi fi in draftul NBA. Visul meu de mic copil a fost sa ajung acolo, acum sunt mai aproape ca niciodata si nu-mi permit un pas gresit. Dar, in acelasi timp, nu vreau sa ma gandesc prea mult la acest lucru. Este ultimul meu an aici la American University si nu vreau sa adaug presiune fara motiv. Vreau sa joc baschetul asa cum l-am jucat din totdeauna, din placere. “I love this game!”, cum spun americanii…
Multa bafta!